Pot sa spun cu incredere ca ador culorile. Sincer, nu stiu. Adica, si nonculorile ღ. Va zic eu sincer ca imi place negrul =D> si poate putin albul, desi stiu ca este culoarea puritatii, bunatatii..Dar de cand ne pune sa purtam alb la scoala..mi s-a cam urat de alb. Altfel..Ideea este: cum si ce ar fi viata fara culori? Uitati-va in jur si incercati sa priviti totul alb-negru. Pe mine ma infricoseaza putin :-S dar..ma bucur ca oricand pot schimba "efectul" imaginar. Stiu ca oricand pot sa revin la normal, stiind ca totul va ramane colorat. In garderoba mea se gasesc culori...muulte.. . Adica nu sunt eu genul "peace, happines and colored" dar ma pot schimba oricand, asta pentru ca..nu stiu de ce. Si..ganditi-va cat de trist ar fi fara culori. Un mic exempluu.. -------------------------------------------->Adica, daca e sa judecam a doua poze, fara a ne gandi sau uita la prima, ne putem doar imagina ce culoare are parul ei, ce culoare au ochii ei. Si, mai ales, vreau sa accentuez, portocala se vede gri in poza 2 si..cum v-ati simti sa beti suc..gri? Eu nu as putea. Cine ar mai sti ce culoaere aveau unghiile fetei? Cine ar mai sti ce culoare avea pielea ei?
Si noi fetele, machiajul nostru, cum ar ramane cu el? Ne-am machia doar cu noante de negru, gri si alb. Am trai in trecut. Dar prefer sa ma bucur de prezent si a sper in continuare ca toat partile bune si frumoase ale lumii vor ramane asa cum sunt. /bye
Chiar si noi suntem culori,asa imi place sa cred...
RăspundețiȘtergere